Mi-e dor de ceva din alta viata

Un dor pe care nu stiu sa-l explic.
Pe care nu-l inteleg
Dar care-mi place.

Mi-e dor de pielea lui,
de mirosul lui,
de mainile lui perfecte
de imbratisarile in care abia puteam sa respir

De barba lui neingrijita si
de vartejul lui din barba, in care ametesc de fericire.

Un pix și o-nsemnărică

Azi m-am hotarat sa-ti scriu.
Sa scriu ce-a fost, sa scriu incercand sa aflu ce este mai mult decat sa aflu ce va fi. Sa ma eliberez si sa ma inteleg. Sa sper ca vei citi vreodata ce nu am putut sa-ti spun niciodata.


Si poate mai ales pentru ca nu vreau pentru nimic in lume sa uit. Pentru ca, vrei sa-ti spun care sunt cele mai de pret lucruri din lume? Amintirile. Sunt momentele de fericire pe care le ai de-a lungul vietii si care te bucura, te incalzesc pe dinauntru la fel de mult si dupa ce au trecut. Cu ele ramai si ele sunt singurele pe care merita sa le colectionezi.
Nu vreau sa uit ce am simtit.


Asa ca,
Te rog, nu ma face mica.
Orice s-ar intampla,
te rog sa nu ma uiti niciodata
si sa pretuiesti cu suflet amintirile noastre.

Imi place cum miroase ceata.

Imi aduce aminte de copilaria cu mere coape si cu covrigi calzi de pe plita.

Si de obrajii mei reci si prafuiti

Si de foc in soba

Si de nucul urias care era centrul universului meu.

E frumoasa si ceata cateodata.